Seria: Cugetări
Nici un scai de vre-o sămânță
nici un zbor de vrăbiuță
nu-mi încearcă liniștea
nu-mi dulcește apa chioară ce se zice că-i cafea.
Zorii în noapte adormți
au uitat să bată ceasul
timpul este țintuit
Mă întorc cu-n gând în pernă
să văd iarăși fețe dragi
și zâmbesc în somn ca prostul
Au venit, iar au plecat, vor venii și-s împăcat
când privesc scrisoarea pas cu pas
ce-am citit-o iar și iar neâncetat
ziarul zilei n-are rânduri, n-are glas
Nu există leac mai trainic
mai speranțâ, mai răsfăț
decât poza din fereastră desenată de stropi rari
răsturnați dintr-o poveste ce privește porțile
larg deschise în dorința c-or să treacă, fetele
Nu s-aud pașii pe stradă
umbra lor vine încet
dar prins moale-n cingătoare
merge dansul când n cerc, când alintat
când râzând, când mai sărat
de picătura cursă-n colțul gurii
Nu odihnește muzica, nu răsuflă sufletul
timp de tihnă nu se cere
hora, jocul, ritmul sorții bântuie
într-o foaie undeva
Om citi-o noi cândva.
Bucuroși că dâinuie.
