Ploaia
Ploaia
Când norii au udat pământul
cu stropi grei veniți de sus
cred că au adus cu ei un pic
din apa mării și un mesaj ascuns.
Între două pietre izvorește
vestea izvorului născut
Și picături unite au sursur clar și gust plăcut
Firav dar proaspăt ca un copil de pus la sânuri
alunecă la vale pe cărare în pârâul printre dealuri
Are deja un nume și-i iubit de cei setoși
E ca un copil de scoală cu gândul la gogoși.
Sau unit două șuvoaie cu putere și destin
Mătură ce-i stă în cale, mai aduce și suspin
Este râu sau fluviu în putere.
E matur dar acum curge mai încet.
Iar în față vede marea
Bătrânețe ce se varsă și dispare în ocean
Apa dulce e sărată
Pierde tot ce-a adunat
Se nasc nori din cald și vânt
Și sentoarce pe pământ.
A înviat din apa mării
Să ne ude iar și iar
Om sau ploaie urmăm ciclul
Nu e lung și anii trec ca ceața
Unii spun că asta-i viața.
Previous Post
Next Post
