Buhuși 17 martie 2016
Seria: Nostalgie

Vorbe alan-dala.

Cunună cu flori am să-și aduc în dar pe treapta rece la altar acolo unde tu și eu îngenunchem rugând îngerul comun să ne ocrotească, viața, casa, rostul.

Căci nimic nu-i mai presus decât sentimentul că-mpreună vom reuși ce e mai greu și-om trece totul prin furtună.

Când soarele va răsării sau orizontul prinde foc mai punem o zi în calendar și-o însemnăm cu roșu tare, ca fost iar o sărbătoare. Că zilele iar vin și trec lăsând în urmă amintiri, poze, gusturi și priviri. Ne mulțumim să le uităm pe cele cu ceață, ger și fum și așteptăm un martie cu mugurei și rândunele de semn bun.

De mic copilă ai visat să fi prințesă, elegantă, înveșmântată-n lux și răsfățată, cu diamante și viteji prietenii.

Pisica te-a slujit cu torsătură și un cățel din coadă dând. I-ai alintat cu mângâiere și ai învățat cei bun și blând. Ai făcut șirag de perle din fasolea pusă-n borș. Iar răsplată mâna mamei ți-a adus o mângâiere. Povestești și astăzi asta cu mândrie și durere.

Când țineai de vorbă vaca, ia păștea și tu citeai. Ai găsit o carte bună, însă vaca uite-o nu-i. Biblioteca lui Popescu ți-a fost sfetnic bun în toate. Din citate ți-ai cioplit chipul dorit. Ai învățat, te-ai străduit. Fuga pe deal și în cireș și copiii peste gard, ți-au fost alături anii buni când lângă casă fără griji și fără greu te-ai înălțat pân la liceu.

Când cu pantofii scâlciați, când cu fusta fără tiv, când cu dorul de-o cafea sau bomboane, biscuiți. N-ai pus la suflet ce nu ai, te-ai îmbrăcat în vis frumos și totul a decurs normal.

Un bun tovarăși a fost acul, andreaua și cusutul. Din cămeșa lui tăticu ai făcut costum de băi. Dar mai mult iubeai curatul, măturatul, ordinea. Nimeni nu era ca tine în întreaga mahala. O pardon, pe ulicioară către căminul cultural unde vine iarăși filmul ăla cu băiatul vagabond.

Și din mica, mică domnișoară ai ajuns o profesoară. Iar băieții vrei nu vrei se cam iută-n jurul ei. Nu-i de ei. Că ajunsă-n București a uitat moldovenești. S-a mutat la bloc, e mare, are fată și e tare. Dar să crești așa un pui, nu-i ușor, mie îmi spui. S-a zbătut și a răbdat. Serviciu, școală și gătit. și să vezi n-a îcărunțit. Fata-i mare, e mai ușor, dar serviciul zdrobitor.

Să pui mâna la durere, sa-duci zâmbet și speranță, să gonești o suferință, nu-i ușor și e de zis. Meserie cu dichis, de ai har și-ți este scris.

Eu al rându-mi rătăcit, i-am căzut pe mâini rănit. Mai cu au și mai cu of. Suflet gol m-am îndrăgit de doi ochi și nas turtit.

Și mă văd de parcă-i ieri. O casă mare, neagră în Brașov. Biserică săsească clădită-n foc. Iau de mână un suflețel și îl aduc la Dumnezeu. Uite cei, nu-i mult de spus. Bate palma și va fii, veșnic și din temelii. A răspuns cu un surâs. Zece ani s-a mai gândit și răspuns nu am primit.

De vrei să-l știi, îl vei citii, zi de zi și an de an, ba în ceai, ba în mâncare, la spălat și la culcare.

Ce-o fi zis nici azi nu știu, dar mă fac c-am înțeles. Si cu asta m-am ales.

Veselă și încruntată. Harnică și bosumflată. Râde-n lacrimi și suspin, că ne necăjim puțin. O încerc cu o țigancă care zboară-n jurul meu. Nu-nțelege jocul ăsta și acceptă tot mai greu. Iute, iute la mânie și la munca-n gospodărie. Fiindcă nimeni nu-i ca ea, zboară vremea uite-așa.

Acum suflă în lumânări. Am suflat de multe ori. Am aprins și numărat. Acum ani nu numărăm. șase, patru, erau ieri.

Nu-ți ajunge, ce mai vrei ? Poate vrei să-ți iau din ei. Oricum nu se potrivesc.

După patruzeci în coa, numărarăm doar așa ca să fie torta mare, nu pentru felicitare.

Azi în dar eu îți voi lua, o oglindă, uite așa. Să te uiți, să te convingi și te rog să nu te minți.

Nu tu rid, nu tu colace, piciorușe arătoase, popo mic, iar mai sus să nu mai zic.

De-s bătrân și nu mai pot, să îți cânt și să te joc, du-te fată și te du, dar adu aici pruncu.

Tinerică cum te văd, ai să faci în sat prăpăd.

De ți-e milă și rămâi să îmi stai la căpătâi, cred că ai uitat ceva. În actul meu nu te iuta! Că așa te-am păcălit. Că o glumă, vorba mea, de-o asculți n-o poți uita.

Azi ești tu, e ziua ta! La mulți ani! Îți zic eu ție.

Mie. Toți de față îmi vor spune:
Ai o doamnă, o minune!

Lasă un răspuns