Legătura ta de mamă și de tată la al tău fiu sau fiică, n-o găsești Și te temi că va venii curând o dată când nu vor accepta că-i părăsești
Dar ne desparte acum o breșă de cei pierduți, de cei acuma muți Și speri ca cei scâncind în fașă să-ți fie stâlp alături când tu lupți.
Întorc privirea din icoană și ruga mea către părinți doresc să v-o dedic mai bine vouă urmași de sânge, patimi și dorinți că-n voi am pus, ce viața ne-a dat nouă.
Și de-am pus sămânță bună ne-am făcut ogor, arat din greu am rupt orice-mbucătură să aveți apă, soare, astăzi și mereu.
Sperând că-n ziua când mă vrea un zeu cu un cuvânt cinstit să-mi însoțiți plecarea – Ai fost, vei fii, ești, tatăl meu! și împăcat, eu să-mi urmez cărarea.