Arhivă

Pierre de HILLERIN id:06-006-, Seigneur de Buc de la Guérinière et de la Touche
(16 März 1616 – 25 Sep. 1687)

****

Scutier, senior de  Buc, la Guérinière, la Touche, l’Ebaupinay, Linières, Sarré şi Barbère (St.Paul en Pareds, Vent.)
consilier privat al regelui.
Onorat cu colierul Sf. Mihael 22.06.1651
Numit cap si sef al înaltului …..
Iacob al II-lea (regele Angliei) pentru al recompensa ia concesionat din 3.3.1659 dreptul de a atașa armelor sale deviza de pe armoriile Angliei. De aici vine „Dieu et mon droit” de pe blazonul familiei.
In 1685 i-a dat lui Louis XIV o parte din terenuri pentru mărirea parcului de la Versailles.

****

1659 * Pierre 06-06 de Hillerin , Ec.sgr. de Buc, la Guérinière, la Touche,  l’Ebaupinay, Linières, Sarré şi Barbère (St.Paul en Pareds, Vent.). Se pretinde că în urma unui împrumut de 320.000 livre dat lui Charles II Stuart, king of England, Scotland, and Ireland, pentru a-l ajuta să se urce din nou pe tron, acesta pentru al recompensa ia concesionat din 3.3.1659 dreptul de a atașa armelor sale deviza de pe armoriile blazonului Angliei. De aici vine Dieu et mon droit de pe blazonul familiei.

****

06-06″ Pierre
de Hillerin, Ec.sgr. de Buc, la Guérinière, la Touche, l’Ebaupinay, Linières, Sarré și Barbère (St.Paul en Pareds, Vent.) pe care a achiziționat-o în 1687, a fost botezat la Angers la 16 martie 1616. A fost numit intendentul regelui în locul unchiului său Jean”05-01″ și a achiziționat la 4 mar 1655 de la Charles Bourbon, cu 60.000 livre, funcția de căpitan șef al zburătoarelor (haut vol) în marea șoimărie a Franței. la 13 septembrie 1668, el dădu, în această calitate, o recipisă pentru hrana a 8 păsări,18 câini de vânătoare, un valet pentru câinii de vânătoare, un băiat de șoimărie, etc. (Bibl. nat. PO 1524).
În afară de bunurile cei reveneau de la părinții săi, el a moștenit la moartea unchiului său Jean”05-01″ (1649) o parte din segnoria din Buc și cealaltă parte la moartea unchiului său Jacques”05-02″ în 1664, la moartea vărului său Jean” 06-12″ (1681) a moștenit hotelul din cheiul Malaquais, după cum moștenise, la moartea soției acestuia din urmă Marie Angélique „07-01”, senioriile de la Touche, de l’Ebaupinay, Linières și Sarré și casa din str. Colombier.
Situația sa materială, la moartea sa, era așa de încurcată încât toate bunurile sale au fost vândute, cu excepția hotelului din cheiul Malaquais, din cauza clauzei de substituire.
Se pretinde că una din cauzele acestui dezastru a fost un împrumut de 320.000 livre dat lui Charles Stuart, pentru a-l ajuta să se urce din nou pe tron, în schimbul căruia el ar fi obținut dreptul de a împărți armoriile blazonului său cu cele ale Angliei.La 22 ianuarie 1682, în fața lui Poitou și Richandeau, notar la Touche d’Hillerin, baronia din Argenton, în calitate de moștenitor al nepoatei sale Marie Angélique de Hillerin „07-01″, Damă de Touche, el confirmă și reânoi fundația capelei deservite în castelul din la Touche, fondată mai înainte de răposatul Henry de Hillerin”05-03″, tatăl său, și prin testamentul răposatului Charles de Hillerin”06-01″, cavaler, sgr. de la Touche, fratele său.
Zisa capelă era deservită de René Boudineau, preot, locuind la Angenton, în urma prezentării făcute de Episcopul din Poitiers de către Charles de Hillerin”06-01” la 28 decembrie 1665.

****