ÎNSEMNE, BLAZON, EMBLEMĂ,

STEMĂ, ARMORIAL

BLAZON, blazoane, s.n. Ansamblu de semne convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii.  Din fr. blason.
Marcă de noblețe a unei familii sau a unei dinastii; stemă; herb
Semn convențional distinctiv în orânduirea feudală și capitalistă al unei familii nobile; stemă.

 

Această familie nobilă pe care tradiția o zice de origine engleză, apare în

Poitou  Franța la sfârșitul secolului XV.
Ea s-a stabilit la Mortagne sur Sevre, după luarea acestui oraș dela englezi, sub domnia lui Carol VII (1422-1461).

Blazonul casei Hillerin la ridicarea în titlul nobiliar de Conte era
roșiul (gueules-ghul) email roșu subliniat în desen de linii verticale,
cu 3 roze a 5 frunze de argint.

Charles Stuart al II-lea, rege al England, Scotland, și Ireland (între 1660-1687)
fiul lui Charles I și Hanrietta Maria a Franței, pentru al recompensa pe Pierre de Hillerin (1616-1687), pentru ajutorul dat la cucerirea tronului, ia concesionat în 1659 dreptul de a atașa blasonului său deviza de pe armorialul Angliei – Coat_of_Arms_of_England.

De aici vine deviza „Dieu et mon droit” / „Dumnezeu și dreptul meu” de pe emblema familiei.

Conte Pierre de Hillerin , 1616-1687
Ec.sgr. de Buc, la Guérinière, la Touche, l’Ebaupinay, Linières, Sarré și Barbre (St.Paul en Pareds, Vent.) atașează blazonului această distincție.

Blazonul în forma sa finală începând cu secolul XVIII cuprinde scutul cu deviză, încununat cu coroana cu 9 colțuri rezervată titlului de Marchiz și Conte și înconjurat de leii imperiali afrontați care reliefează apartenența aristocrată la curtea regală a Franței.