ÎNSEMNE, BLAZON, EMBLEMĂ,
STEMĂ, ARMORIAL
BLAZON, blazoane, s.n. Ansamblu de semne convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii. Din fr. blason.
Marcă de noblețe a unei familii sau a unei dinastii; stemă; herb
Semn convențional distinctiv în orânduirea feudală și capitalistă al unei familii nobile; stemă.
Această familie nobilă pe care tradiția o zice de origine engleză, apare în

Poitou Franța la sfârșitul secolului XV.
Ea s-a stabilit la Mortagne sur Sevre, după luarea acestui oraș dela englezi, sub domnia lui Carol VII (1422-1461).
Blazonul casei Hillerin la ridicarea în titlul nobiliar de Conte era
roșiul (gueules-ghul) email roșu subliniat în desen de linii verticale,
cu 3 roze a 5 frunze de argint.
Charles Stuart al II-lea, rege al England, Scotland, și Ireland (între 1660-1687)
fiul lui Charles I și Hanrietta Maria a Franței, pentru al recompensa pe Pierre de Hillerin (1616-1687), pentru ajutorul dat la cucerirea tronului, ia concesionat în 1659 dreptul de a atașa blasonului său deviza de pe armorialul Angliei – Coat_of_Arms_of_England.
De aici vine deviza „Dieu et mon droit” / „Dumnezeu și dreptul meu” de pe emblema familiei.
